marți, 12 mai 2009

Răsfoind file de jurnal… 2

1 mai 1983

Dragul meu jurnal, nu mai merge aşa! Cred că de acum mă voi adresa ţie ca unei prietene. Şi pentru că prietena mea cea mai bună este Monica, am să-ţi spun Monica. Aşa că:

Dragă Monica,

Azi e duminică şi, pur şi simplu, nu ştiu unde să mai ies din oraşul acesta sufocant. Acum am terminat de citit „Jurnalul Annei Frank” şi-am rămas cu o melancolie cam pronunţată. A! Era să uit: l-am visat azi noapte pe R. a fost întregul timp petrecut împreună concentrat într-un vis. Să-ţi spun cum era. Se făcea că m-a trimis mama după nu ştiu ce cumpărături. L-am întâlnit pe el şi am intrat în vorbă. M-a luat de mână şi ne-am plimbat. Am ajuns în curtea şcolii. Acolo se uitau toţi miraţi după noi. Pe urmă s-au obişnuit şi nu ne-au mai dat atenţie. Am plecat de acolo şi nu mai ştiu pe unde eram când mi-a dat drumul de mână. A plecat şi eu mă uitam după el cum se făcea tot mai mic, până a dispărut, ca măgaru-n ceaţă (că-mi arde acum şi de glume). După mine, interpretarea e cam aşa: l-am întâlnit din întâmplare (la ziua Cristinei - la care nu voia să vină, dar a apărut până la urmă), apoi plimbările, adică timpul pe care l-am petrecut împreună, zilele în care ne întâlneam şi lucram la chimie, apoi îşi lua un rămas bun atât de duios, el spunea că îi e atât de greu să se despartă de mine, eu nu-l mai lăsam să plece, apoi au venit zilele din curtea şcolii în care se făcea că nu mă mai cunoaşte şi îmi sfâşia inima. Mi se umplu şi acum ochii de lacrimi când îmi amintesc acele zile. Clocotea în mine furia fără nici o putinţă de a mă calma! Nu ştiu cum pot fi băieţii ăştia aşa! După ce-ţi spun: „Pot să-ţi spun că te iubesc” (vorbele lui pe care nu le voi uita niciodată şi la auzul cărora am rămas „perplexă”), îşi petrec atâta timp cu tine şi apoi te aruncă de parcă ai fi o haină uzată de prea multă folosire. Nu am talente de scriitor, dar în cazul meu comparaţia asta este cât se poate de potrivită. Tu, care îmi cunoşti toate frământările sufleteşti, ce mă sfătuieşti să fac? Acum am nevoie de sprijin, mă aflu într-o perioadă crucială a vieţii, sunt conştientă de asta, dar nu ştiu cum mă voi descurca. Şi câtă nevoie aveam de sprijinul lui! Şi câtă încredere am avut în el! Vai! Dacă n-ar fi venit la ziua Cristinei, ce bine ar fi fost! Ba, n-ar fi fost bine deloc! Ba, ar fi fost mai bine…. Nici eu nu mai ştiu cum ar fi fost mai bine! Nu mai sunt stăpâna inimii şi a sufletului meu. Cu atât mai puţin, a gândurilor mele. Toate îmi sunt acaparate de el, toate îi aparţin lui şi el habar n-are de asta şi, chiar dacă ar avea habar, tot puţin i-ar păsa. Singura dorinţă a mea, mai presus de toate, este aceea ca el să se întoarcă în drumul meu. Dar el a plecat şi mi-a lăsat toate astea pe cap fără nici o mustrare de conştiinţă. Nu-i aşa că te plictisesc? Ce te interesează pe tine toate nimicurile astea care rod sufletul unei fete de 16 ani? Aşa cum nu-l interesează nici pe el. n-are de unde ştii. Toţi băieţii au suflet de piatră şi asta nu o pot înmuia nici cele mai calde şi sincere sentimente. Iartă-mi exprimarea cam nelalocul ei, dar a dat soră-mea drumul la muzică şi mă bruiază. N-ai să poţi înţelege nimic din scrisorile mele din cauza scrisului şi datorită exprimării nu prea corecte. Ca să revin la ale mele, nu mă mir că nu-l mai interesez. Pe băieţi îi interesează doar aspectul şi, cum acesta e un capitol la care nu stau prea bine, ba deloc bine, nu mă mai mir că nu vrea să mai ştie de mine! Numai atunci când i se vorbeşte de mine întoarce capul în altă parte. Şi acum mă frige privirea lui de duminica trecută. De atunci o port în mine fără putinţa de a mă debarasa de ea. Când am trecut pe lângă el s-a uitat cu ochii ăia albaştri la mine de mi-a venit să intru în pământ de ruşine că arăt aşa cum arăt…. Chiar acum oglinda e în faţa mea şi îmi vine să o sparg. Uneori mă gândesc că viaţa are şi bune şi rele şi ar trebui să mă mulţumesc cu ce mi-a dat natura. Nu Dumnezeu, că niciodată nu voi crede în ceva sau cineva care stă undeva deasupra şi priveşte suveran la noi. Am hotărât: voi fi mereu o antireligioasă convinsă, fără frică de „cel de sus”. R., care înjură toată săptămâna şi duminica merge la biserică, se poate crede mai bun ca mine, dar uite ce e în stare să facă! Îmi vine să râd până la lacrimi! Politica “socialistă” şi religia: termenii mei favoriţi. Îmi doresc mai bine să trăiesc în pădure decât între oameni religioşi sau activişti de partid. Cu toţii au creierele spălate de ideologii şi fanatisme! Porcării. Programe care slăvesc partidul comunist şi pe conducătorul lui iubit! Norocul lor că sunt prea mică să mă iau de piept cu ei, aşa că le ţin pentru mine. Tu mi le suporţi pe toate şi nu spui nimănui. Vezi, de aşa o prietenă aveam eu nevoie! Te las pentru azi, ai auzit destule!

P.S. Am fost la pădure şi mă dor picioarele de mor! Măcar nu mă mai gândesc la R. şi tot e o realizare.

13 comentarii:

Anonim spunea...

Sa nu-mi spui ca esti atee si-acum!!!! Cu asa bunici de toata frumusetea nu cred sa fi ramas de piatra,n-ai fi avut cum!!
Spune-ne ca te-ai schimbat in privinta asta,spune-ne ca L-ai cunoscut pe Dumnezeu,please!!!
Nu se poate cu un suflet asa de frumos....!

L'automne

Anonim spunea...

Sper sa-mi raspunzi,totusi,nu?

L'automne

eliza spunea...

cine esti dumneata, toamna?
nu poti fi anonim mereu.

eliza spunea...

daca mai esti pe aici, ma poti gasi la adresele de sub "Ma mai puteti gasi la..." iar pe netlog poti afla mai multe despre mine.
sau, daca esti online, iti las id-ul meu
elena_reinerth7@yahoo.com
ne auzim.

Anonim spunea...

Eliza? Ce nume frumos,de poveste!!
Nu,draga mea,nu sunt anonima,sunt L'automne!! Ar fi mai interesant sa ma numesc Dana sau Nina?! Nimeni n-a mai facut referire la asta pana acum...De ce tu?!
Mi-au placut f. tare povestile tale si mi-am permis sa te-ntreb ce te-am intrebat...dar daca nu vrei sa dezvalui aceasta taina a ta...ramane numai la alegerea ta!
Fiecare procedeaza cum doreste,e libera alegerea! Sper totusi,din suflet,ca ai ales sa crezi,asta este cel mai important!!!!!!!
Sarutari,Eliza!

L'automne

Anonim spunea...

Mersi,Eliza!
Sa ai o zi frumoasa!!

L'automne

eliza spunea...

esti o scumpa, insa nu ma cheama eliza. am un nume banal: elena
eliza imi spune sotul meu pentru ca acesta este numele meu de "autoare".
am o carte publicata si ma chinui de ceva vreme sa scriu alta autobiografica, dar n-am reusit inca sa incheg nimic! (cred ca n-au fost bune picioarele de porc! :) )
ma bucur ca ti-au placut scrierile mele. acestea sunt putin diferite de ceea ce scriu eu si multe sunt mai vechi, de aceea mi-am facut acest blog. e o parte din mine care nu vreau sa se piarda. tin la amintirile mele, imi sunt pretioase. dar acum sunt alt om... poate mai vorbim pe mail. nu-ti pot raspunde decat in acest mod. mesajele tale sunt cu non replay!

Anonim spunea...

Draga mea,Elena este un nume vechi,frumos si are conotatii f speciale pt mine!!! Frumos ti-a mai zis sotul,are gusturi! Si mie-mi place mult Eliza!!
Zi-mi daca-ti pot citi pe undeva scrierile mai noi,mi-ar face placere!!!! Vorbesc serios!! M-ai captivat cu trairile pline de fior legate de copilaria la tara!! Superbe descrieri si pline de substanta!! Bravo!!!

L'automne

eliza spunea...

cum ti-am spus:
http://adouasansa.blogspot.com/
aici imi incerc ce mi-a mai ramas din neuron!
si mai multe despre mine, pe netlog
http://ro.netlog.com/2007elena_mihaela
credeam ca o sa-mi scri pe mail, macar aflu si eu cine esti!

Anonim spunea...

Chiar acum,in apropierea ferestrei mele,isi exerseaza lectia de zbor,un pui de barza...Prinsa de mirajul plutirii sale...ma gandesc sa-ti trimit gandurile mele bune,prin el!! Ce zici?! Primesti?

Pupici!
L'automne

eliza spunea...

ce fericire pe tine! dar, daca nu e porumbel calator, se descurca sa ajunga la mine? :)

Anonim spunea...

Nu-l subaprecia,draguta mea,adica dumnealui urmeaza sa calatoreasca peste mari si tari si ...te-astepti sa-ncurce drumul pana la dumneata?! Asta nu se poate!! Categoric!! Ma asteptam sa fii mai deschisa la asa oferta!!!!!!!!!!

La capitolul porumbei calatori...nu m-ai prins!! Vei vedea de ce,un strop de rabdare!
Daca preferi asa...de ce nu?

L'automne

eliza spunea...

rabdarea e o virtute pe care n-o prea am, dar ma voi stradui... promit!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails