Bântuind printre amintiri: 07.03.2010

Chiar dacă a trecut, ne bucurăm mereu când copiii ne cântă!

Despre "Bântuind printre amintiri"

Curajul prietenilor mei, Beth şi Daniel de a spune lumii ce simt, sensibilitatea lor, frumuseţea lor sufletească mi-a amintit că se poate, că lucrurile trebuiesc spuse, că oamenii au nevoie de frumos. Voiam să scriu mai multe despre mine dar am ales ca celelalte bloguri să fie mai puţin personale, aşa că am vrut ca pentru emanaţiile sufletului meu să fac un blog special. Am scos din colţul uitării scrisorile vechi, scrierile vechi, le-am curăţat de praf şi, rând pe rând, îşi vor găsi loc aici. Cele câteva poezii pe care le-am scris în urmă cu câţiva ani nu şi-au găsit locul nicăieri... unii le-au ridiculizat, alţii au spus că sunt prea personale ca să fie publicate, aşa că îmi voi lua inima în dinţi şi am să le public aici. Acum douăzeci şi ceva de ani, când am început să pun pe hârtie tot ce mă frământa, nu mi-am imaginat că voi trăi să pot face publice trăirile mele. Până acum m-am temut să arăt lumii că am şi eu sentimente. A venit timpul unei "revoluţii" îndrăzneţe.

Am să încerc să fiu curajoasă ca Lia deşi nu voi putea niciodată egala frumuseţea sufletului ei şi nici nu încerc asta. Quasi, un om minunat, un caracter ales şi un talent artistic deosebit mi-a redat încrederea în oameni pe când era cât pe ce să dau bir cu fugiţii din faţa atacurilor "binevoitorilor" internetului.

Acum a trecut un an de când sunt aici şi, cu pauze lungi, mai postez câte ceva. Unii din prieteni au plecat, alţii sunt încă aici, aşa că sunt şi eu. Dacă aş fi scriitoare, aş scrie o trilogie, numai cu trăirile şi întâmplările din viaţa mea, dar, mai ales cu oamenii pe care i-am cunoscut. Într-o scriere mai veche am găsit câteva rânduri care sună cam aşa: „.. aş putea scrie un roman întreg fără happy end, sau măcar fără end…”. De atunci lucrurile s-au schimbat...

Vă mulţumesc tuturor că existaţi şi că, din când în când, îmi mai lăsaţi câte un semn. Fiecare mi-aţi îmbogăţit viaţa şi mi-aţi redat încrederea.

Bântuind printre amintiri

vineri, 12 martie 2010

De ziua mamei

LinkWithin