Răsfoind file de jurnal… 3

2 mai 1983
Dragă Monica,
Am atâtea să-ţi povestesc de nici nu ştiu de unde să încep! Abia am puţin răgaz să-ţi scriu, abia au plecat de aici câţiva prieteni de pahar de-ai lui taică-meu şi mi-au lăsat dezastru în casă, aşa că nu ştiu de ce anume să mă apuc întâi. Mă frământă gândul că stă să plouă aşa că nu ştiu dacă se va ţine carnavalul deseară. M-am tăiat rău la un deget aşa că acum mi-e amorţit, noroc că-i la mâna stângă.
Dac-ai şti ce singură mă simt! Soră-mea a fost la film cu prietenele ei şi eu – singură! Mă bate gândul să mă încreţesc. Orice, numai să scap de mutra asta ponosită! Iar sar de la una la alta fără noimă ca să apuc să ţi le spun pe toate. Chiar acum a venit soră-mea şi mi-a zis că nu se ţine carnavalul. Eram sigură! Lucrurile bune ori nu durează ori nu se ţin deloc! Acum mă bate la cap să-i spun cum se face laptele din praf…. Ce mă enervează! Nici atâta nu ştie! Aşa rău ne înţelegem câteodată… nimic nu înţelege, parcă ar fi băiat! De aia te-am ales pe tine confidenta mea. Mi-a adus azi o ciocolată să mă îmbuneze pentru că a plecat la film fără mine. Am urmărit la tv un program umoristic şi mi-au mai trecut gândurile negre. Mi-e tare somn, o să dorm un pic. Am să revin.
Am revenit. În timp ce dormeam s-a întors prietenul lui tata, Ghiţă. Mi-a pus mâna pe cap şi m-am trezit, ca Frumoasa adormită. A vorbit vrute şi nevrute, cum că ce rău îi pare că s-a însurat, că n-ar vrea, etc. nu ştiu dacă ar fi bine să-ţi spun, dar la un moment dat, cum stăteam aşa, întinsă, s-a aplecat şi m-a sărutat. A zis că sunt dulce. Nu e adevărat, aşa e?

3.05.83
Prima oră am avut mate. N-am ştiut nimic. Ne-a adus lucrările le geome, am luat 7, m-am scos, nu? Am fost pe afară după-masă şi m-am plictisit.

5.05.83
Azi am dat lucrare la baze şi am copiat tot. Sper să-mi înţelegi scrisul că în clasă miroase îngrozitor a spirt şi tu ştii că nu suport porcăria asta de miros. Mă doare capul din cauza lui. Parcă sunt acasă după ce se bărbiereşte tata! I-am tot spus să-şi ia un after shave că spirtul acesta îmi scoate pete peste tot, dar vezi să nu…!
Ne-au spus că la ora de agro ieşim în parc, ar fi fain dar e cam rece.
Am fost şi în parc. După ore am rămas la curăţenie cu Crist. Îi zic aşa pentru că-i place.
Uf! Abia am intrat în casă. Am umblat după şcoală tot oraşul că m-a trimis mama de acolo-acolo de mi-am tocit tocurile la pantofi! Mi-am luat DEX-ul. Am dat 63 de lei pe el. O să-mi fie de mare folos. Fir-ar să fie că mi-a fugit firul de la ciorapi şi nu ştiu dacă-l mai pot repara!
Te-am dat Monicăi adevărate şi te-a citit. Îmi place tare mult de ea. Avem aproape acelaşi fel de a fi. Şi ea e retrasă şi cuminte, ca şi mine.
După-masă am ieşit în curtea şcolii şi am jucat tenis la perete până la epuizare. Cred că mâine n-am să scriu pentru că vei fi la Monica, să te citească, sper să nu te superi. Bine?
Salut!


5.05.83
Dragă Monica,
Astă-seară nu am atâtea să-ţi spun, doar un singur lucru: acela că l-am văzut pe faimosul R. mă vei întreba cum vorbesc aşa. Simplu! Dragul de el, nici nu l-am văzut când a venit în curte, doar am auzit pe cineva strigându-l. când m-am întors, s-a făcut că nu mă cunoaşte. El, pentru care mă perpelesc atât, s-a făcut că nu mă cunoaşte. Frumos din partea lui! Doar odată mi-am întâlnit privirea lui dar am întors capul. Cum de ce? Pentru că am şi eu mândria mea! Nu mă crezi? Ştiu de ce. Pentru că, până acum n-am prea arătat asta. M-am milogit de el ca de Dumnezeu (dacă ar exista!) când a spus că s-a terminat totul între noi, numai nu m-am târât pe jos ca să-l implor să-mi spună de ce….
În sfârşit, cred că am terminat-o cu el! Am încheiat acest capitol umilitor. Şi îmi promit mie că n-am să mai fac greşeala să mă las călcată în picioare. De nimeni. Niciodată! Am zis!
Era să uit: mi-au scris prietenii mei de la ţară. Poate dau o fugă la Paşti până la ei, cu ai mei.
Şi acum te las. Imaginea idolului mei păleşte pe zi ce trece, aşa că am tot mai multă putere să mă concentrez asupra examenului care mă aşteaptă. Să ştii că mi-a trecut astenia. Foarte bine! Voi deveni mai realistă. Viaţa înseamnă mai mult decât eşecuri şi dezamăgiri. Draga mea, te-am plictisit destul cu lamentările mele. Ştiu că nu-ţi vine să crezi, pentru că m-ai cunoscut o plângăcioasă.
Te pup.

Notă de final:

Monica, colega care şi-a împrumutat numele jurnalului, a intrat la Facultate în Cluj şi apoi s-a căsătorit acolo. Cele două prietene au ţinut legătura câţiva ani, chiar şi după ce s-au căsătorit. Apoi legătura s-a întrerupt.
Cea numită Crist este Cristina, altă bună prietenă. A terminat medicina la Cluj. A devenit medic.
Ghiţă, prietenul tatei, a alunecat pe panta alcoolului şi a sfârşit ucis într-o încăierare lăsând orfani doi băieţi.
Cu R. este o poveste mai lungă, promit să revin asupra ei. După 12 ani....

Răsfoind file de jurnal… 2

1 mai 1983

Dragul meu jurnal, nu mai merge aşa! Cred că de acum mă voi adresa ţie ca unei prietene. Şi pentru că prietena mea cea mai bună este Monica, am să-ţi spun Monica. Aşa că:

Dragă Monica,

Azi e duminică şi, pur şi simplu, nu ştiu unde să mai ies din oraşul acesta sufocant. Acum am terminat de citit „Jurnalul Annei Frank” şi-am rămas cu o melancolie cam pronunţată. A! Era să uit: l-am visat azi noapte pe R. a fost întregul timp petrecut împreună concentrat într-un vis. Să-ţi spun cum era. Se făcea că m-a trimis mama după nu ştiu ce cumpărături. L-am întâlnit pe el şi am intrat în vorbă. M-a luat de mână şi ne-am plimbat. Am ajuns în curtea şcolii. Acolo se uitau toţi miraţi după noi. Pe urmă s-au obişnuit şi nu ne-au mai dat atenţie. Am plecat de acolo şi nu mai ştiu pe unde eram când mi-a dat drumul de mână. A plecat şi eu mă uitam după el cum se făcea tot mai mic, până a dispărut, ca măgaru-n ceaţă (că-mi arde acum şi de glume). După mine, interpretarea e cam aşa: l-am întâlnit din întâmplare (la ziua Cristinei - la care nu voia să vină, dar a apărut până la urmă), apoi plimbările, adică timpul pe care l-am petrecut împreună, zilele în care ne întâlneam şi lucram la chimie, apoi îşi lua un rămas bun atât de duios, el spunea că îi e atât de greu să se despartă de mine, eu nu-l mai lăsam să plece, apoi au venit zilele din curtea şcolii în care se făcea că nu mă mai cunoaşte şi îmi sfâşia inima. Mi se umplu şi acum ochii de lacrimi când îmi amintesc acele zile. Clocotea în mine furia fără nici o putinţă de a mă calma! Nu ştiu cum pot fi băieţii ăştia aşa! După ce-ţi spun: „Pot să-ţi spun că te iubesc” (vorbele lui pe care nu le voi uita niciodată şi la auzul cărora am rămas „perplexă”), îşi petrec atâta timp cu tine şi apoi te aruncă de parcă ai fi o haină uzată de prea multă folosire. Nu am talente de scriitor, dar în cazul meu comparaţia asta este cât se poate de potrivită. Tu, care îmi cunoşti toate frământările sufleteşti, ce mă sfătuieşti să fac? Acum am nevoie de sprijin, mă aflu într-o perioadă crucială a vieţii, sunt conştientă de asta, dar nu ştiu cum mă voi descurca. Şi câtă nevoie aveam de sprijinul lui! Şi câtă încredere am avut în el! Vai! Dacă n-ar fi venit la ziua Cristinei, ce bine ar fi fost! Ba, n-ar fi fost bine deloc! Ba, ar fi fost mai bine…. Nici eu nu mai ştiu cum ar fi fost mai bine! Nu mai sunt stăpâna inimii şi a sufletului meu. Cu atât mai puţin, a gândurilor mele. Toate îmi sunt acaparate de el, toate îi aparţin lui şi el habar n-are de asta şi, chiar dacă ar avea habar, tot puţin i-ar păsa. Singura dorinţă a mea, mai presus de toate, este aceea ca el să se întoarcă în drumul meu. Dar el a plecat şi mi-a lăsat toate astea pe cap fără nici o mustrare de conştiinţă. Nu-i aşa că te plictisesc? Ce te interesează pe tine toate nimicurile astea care rod sufletul unei fete de 16 ani? Aşa cum nu-l interesează nici pe el. n-are de unde ştii. Toţi băieţii au suflet de piatră şi asta nu o pot înmuia nici cele mai calde şi sincere sentimente. Iartă-mi exprimarea cam nelalocul ei, dar a dat soră-mea drumul la muzică şi mă bruiază. N-ai să poţi înţelege nimic din scrisorile mele din cauza scrisului şi datorită exprimării nu prea corecte. Ca să revin la ale mele, nu mă mir că nu-l mai interesez. Pe băieţi îi interesează doar aspectul şi, cum acesta e un capitol la care nu stau prea bine, ba deloc bine, nu mă mai mir că nu vrea să mai ştie de mine! Numai atunci când i se vorbeşte de mine întoarce capul în altă parte. Şi acum mă frige privirea lui de duminica trecută. De atunci o port în mine fără putinţa de a mă debarasa de ea. Când am trecut pe lângă el s-a uitat cu ochii ăia albaştri la mine de mi-a venit să intru în pământ de ruşine că arăt aşa cum arăt…. Chiar acum oglinda e în faţa mea şi îmi vine să o sparg. Uneori mă gândesc că viaţa are şi bune şi rele şi ar trebui să mă mulţumesc cu ce mi-a dat natura. Nu Dumnezeu, că niciodată nu voi crede în ceva sau cineva care stă undeva deasupra şi priveşte suveran la noi. Am hotărât: voi fi mereu o antireligioasă convinsă, fără frică de „cel de sus”. R., care înjură toată săptămâna şi duminica merge la biserică, se poate crede mai bun ca mine, dar uite ce e în stare să facă! Îmi vine să râd până la lacrimi! Politica “socialistă” şi religia: termenii mei favoriţi. Îmi doresc mai bine să trăiesc în pădure decât între oameni religioşi sau activişti de partid. Cu toţii au creierele spălate de ideologii şi fanatisme! Porcării. Programe care slăvesc partidul comunist şi pe conducătorul lui iubit! Norocul lor că sunt prea mică să mă iau de piept cu ei, aşa că le ţin pentru mine. Tu mi le suporţi pe toate şi nu spui nimănui. Vezi, de aşa o prietenă aveam eu nevoie! Te las pentru azi, ai auzit destule!

P.S. Am fost la pădure şi mă dor picioarele de mor! Măcar nu mă mai gândesc la R. şi tot e o realizare.